Despre hepatita si formele sale
Hepatita A
Hepatita A este o boala de ficat cauzata de virusul hepatitei A. Aceasta boala se transmite in mod normal ca urmare a contactului cu materiile fecale ale unei persoane infectate. Boala apare din cauza obiceiurilor sanitare precare, cum ar fi lipsa spalarii mainilor dupa folosirea toaletei.
Cauzele aparitiei hepatitei de tip A
Etiologia hepatitei A este determinata de contractarea virusului hepatitic A, pe cale predominanta fecal-orala, dar si prin produse de singe. Factorii de risc implicati in contractarea infectiei sunt:
- calatoriile in zonele endemice
- persoanele bisexuale sau homosexuale
- utilizarea de droguri ilicite injectabile sau neinjectabile
- persoanele cu hemofilie, sau care au primit transfuzii de singe sau concentrate sanguine
- consumul de fructe de mare crude-igiena deficitara a mainilor si a modului de preparare a alimentelor
Semne si Simptome
Simptomele apar de obicei la 15-50 de zile dupa infectare, perioada medie este de 4 saptamini. Acestea sunt de obicei usoare si pot trece neobservate la copii mai mici de 6 ani. La copii mari si adulti, simptomele initiale sunt similare cu cele ale unei enteroviroze.
Smptomele intilnite pot include:
- stari de oboseala, febra, prurit, artaralgii si eritem tegumentar
- crampe musculare, cefalee -durere localizata in hipocondrul drept
- greata, anorexie, scadere in greutate
- icter tegumentar si scleral, acompaniat de urina inchisa la culoare bilirubinurie
-icterul scleral
-febra pina la 40 de grade Celsius
-hepatomegalie, nedureroasa, regulata, consistenta normala.
In general, atunci cind apar simptomele, cantitatea de virus excretata in fecale este minima. Infectiozitatea scade dupa debutul simptomatologiei. Simptomele dureaza mai putin de 2 luni.
Complicatiile care pot surveni in evolutia hepatitei A sunt:
- decesul este mai frecvent la bolnavii in virsta si cei cu co-afectiuni hepatic
- colestaza prelungita, poate urma infectiei acute, frecventa creste cu virsta, se potfolosi corticosteroizi si acid ursodeoxicolic, pentru a scurta perioada de icter
- insuficienta renala acuta, nefrita interstitiala, pancreatita, aplazia eritrocitara, agranulocitoza, aplazia medulara osoasa, bloc cardiac tranzitoriu, sindromul Guillain-Barre, artrita acuta, boala Still, sindromul lupus-like si sindromul Sjogren au fost raportate ca asociind sau complicand hepatita A ; unele persoane dezvolta hepatitaautoimuna
Hepatita de tip B
Hepatita B este cauzata de virusul hepatitei B, fiind una dintre cele mai raspandite infectii din lume. Bola se transmite de la o persoana infectata la una sanatoasa prin intermediul sangelui si al fluidelor corporale.
Hepatita acuta B
90% dintre persoanele infectate cu virusul hepatitei B prezinta infectii acute. Majoritatea se vindeca spontan fara probleme de sanatate legate de aceasta infectie pe termen lung.
Hepatita cronica B
Aproximativ 10% dintre persoanele cu hepatita acuta Bevoluaza catre infectie cronica. Ei vor fi infectati pe viata. in lipsa tratamentului, hepatita cronica B poate evolua catre o boala grava a ficatului.
Semne si Simptome
Hepatita B este dificil de depistat, de fapt 40% dintre adultii infectati nu prezinta nici un simptom pana la momentul cand infectia devine cronica. Daca o persoana prezinta simptome, acestea pot aparea sub forma simptomelor unei gripe, prin ingalbenirea ochilor si a pielii (icter), oboseala, dureri abdominale, lipsa poftei de mancare, cefalee, greata, varsaturi si dureri ale articulatiilor. Exista mai multe teste la indemana medicului pentru a evalua afectiunile ficatuluisau posibilele viitoare complicatii ale hepatitei B. Acestea includ o serie de analize de sange, de imagistica a ficatului sau biopsia hepatica.
Cum progreseaza boala
Perioada intre expunerea la hepatita B si aparitia primelor simptome variaza intre 45 si 180 de zile; aceasta fiind urmata de faza "infectiei acute". Daca virusul ramane in organismul uman mai mult de sase luni, fara tratament, boala intra in faza de"infectie cronica".
Hepatita C
Hepatita C este cauzata de virusul hepatitei C. Se transmite in principal prin transfuzii de sange. in majoritatea tarilor, in prezent sangele provenit de la donatori este verificat pentru a nu contine virusul inainte de a fi administrat altor persoane.
Transmiterea bolii
Transmiterea de la o femeie insarcinata la fat este neobisnuita. In cele mai multe studii, doar 5% dintre nou nascutii cu o mama infectata, devin infectati. Boala la nou-nascuti este, de obicei, usoara si asimptomatica. Riscul acestei modalitati de trasmitere este ceva mai mare la femeile insarcinate care sunt infectate concomitent si cu HIV. Riscul pentru transmiterea infectiei de la mama la fat creste odata cu cantitatea de virusi din sangele mamei (mai exact numarul de copii ale virusul hepatic C in sange). Infectia nu poate fi transmisa prin alaptare.
Transmiterea sexuala a hepatitei C intre partenerii monogami (cu un singurpartener sexual) este neobisnuita. Din punct de vedere al transmiterii sexuale a virusului hepatitei C (HCV) exista studii contradictorii si nu s-au tras inca concluziile. Cercetarea sotilor sau partenerilor monogami ai pacientilor cu hepatita C a relevat ca mai putin de 5% erau infectati , si multi dintre acestia aveau alti factori de risc pentru infectie. Din acest motiv, modificarile comportamentului sexual nu sunt considerate obligatorii in cuplurile monogame, insa utilizarea unui mijloc de protectie este o atitudine mai prudenta. Testarea partenerului pentru anticorpii HCV (anti-HCV) este de ajutor in consilierea pacientilor. Persoanele cu mai multi parteneri sexuali trebuie avertizati sa foloseasca prezervativul ca metoda de protectie, acesta protejandu-i in acelasi timp si de contactarea hepatitei B si HIV.
Transmiterea sporadica, atunci cand sursa infectiei este necunoscuta, este inregistrata in aproximativ 10% din pacientii cu hepatita acuta C si in 30% din cei cu hepatita cronica C. Aceste cazuri se refera, de asemenea, la infectiile contactate in comunitate. Virusul poate fi contactat prin cutite, rani superficiale, injectii, extractii dentare sau alte proceduri medicale.
Semne si Simptome
Multi pacienti cu hepatita cronica C sunt complet asimptomatici. Atunci cand simptomele sunt prezente, sunt de obicei usoare, nespecifice si intermitente. Simptomele includ:
-oboseala;
- sensibilitate sau disconfort la nivelul hipocondrului drept (sub coastele din parteadreapta);
-greata; -inapetenta(scaderea apetitului alimentar);
- dureri musculare;
- dureri articulare.
Similar, examenul fizic poate fi normal sau poate releva sensibilitate la palparea ficatului sau hepatomegalie usoara (cresterea ficatului in dimensiuni). Unii pacienti au stelute vasculare ( pete rosii sub forma de stea) sau eritem palmar (palma rosie patata).
Hepatita D
Hepatita D este cauzata de virusul hepatitei D. Virusul hepatitei D are nevoie de virusul hepatitei B pentru a supravietui. Uneori cei care au hepatita B au si hepatita D, deoarece ambele sunt transmise de la o persoana la alta prin sange sau fluidele corporale. HVD este un proces inflamator acut si cronic al ficatului. Se cunosc trei genotipuri: genotipul 1 are o distributie larga in toata lumea, genotipul 2 a fost descoperit in Taiwan, Japonia si Asia nordica iar genotipul 3 este gasit in America de Sud. Virusul delta nu poate determina singur infectia hepatica deoarece este defectiv-adica este o particula virala mica si incompleta. Pentru a se dezvolta are nevoie sa fie acoperit de anvelopa virusului hepatitic B si sa fie protejat de acesta. Hepatita D are o incubatie de 3-7 sapatamini. In supra-infectie virusul se replica mai rapid iar perioada de incubatie este de doar 3 saptamini. Hepatita D se transmite prin produse de singe, contact sexual neprotejat si percutan. Singele este infectant in toate fazele infectiei. Co-infectia reprezinta infectarea cu virusul B si D simultan rezultind o forma mai severa a hepatitei acute. Majoritatea acestor pacienti se vor vindeca spontan de ambele infectii. Persoanele care au deja infectia cu virusul B se pot infecta cu virusul D aceasta fiind o supra-infectie, astfel vor dezvolta hepatita cronica D suprapusa hepatitei cronice B. Ei sunt cei mai expusi dezvoltarii cirozei hepatice rapide. Co-infectia este foarte dificil detratat. Hepatita fulminanta este conditia clinica in care virusul D tinde sa se reproduca excesiv fiind intrun mediu favorabil cu un numar mare de virusuri hepatitice B. Aceste cazuri ramin frecvent purtatori cronici ai virusului, aproape toate supra-infectiile avindca stadiu urmator hepatita cronica. Cronicizarea este presupusa atunci cind virusul ramine in singe peste 6 luni. CAUZE:
-transmiterea parenterala a virusului prin transfuzii de singe si produse de plasmasau singe
-utilizarea de droguri ilicite intravenoase
-utilizarea de ace si seringi in comun
-interventiile chirurgicale si stomatologice cu instrumentar nesterilizat adecvat
-contactul sexual neprotejat cu partener infectat
-transmiterea perinatala este rara.
Infectia cu virusul hepatitic D (HVD) este mai intilnita in rindul adultilor decit la copii. In tarile slab dezvoltate cu caracter endemic pentru HVD infectia se poate contracta prin leziunile pielii.
Hepatita E
Hepatita E este cauzata de virusul hepatitei E (HVE). Ca si in cazul virusului hepatitei A, acest virus se transmite prin contactul cu materiile fecale ale unei persoane infectate.
Sursa de infectie a acestei maladii o constituie omul bolnav cu diferite forme clinice, inclusiv şi cu cele atipice (fruste, anicterice, subclinice şi inaparente), care sunt posibile şi în Hepatita E. În ultimul timp nu se exclude şi rolul unor rozătoare sălbatice şi a pisicilor în calitate de sursă de infecţie în HVE, spre deosebire de alte hepatite virale elucidate de noi. De menţionat, că de la omul bolnav virusul se elimină cu materiile fecale preponderent în primele săptămâni de boală, având o asemănare mare cu virusul hepatitei A (HVA).
Mecanismul de infectare este, ca şi în HVA, cel fecalo-oral, însă după cum s-a mai menţionat, spre deosebire de ea, infecţia virală E se răspândeşte preponderent pe cale hidrică, adică prin intermediul apei infectate. Mult mai rar, încomparaţie cu HVA, se înregistrează morbiditatea sporadică de HVE realizată pe cale alimentară şi de contact habitual. Spre deosebire de HVA, virusul HVE afectează preponderent persoanele tinere (15-30 ani). După suportarea HVE în organismul uman se formează o imunitate tipo-specifică dură, însă nu pentru toată viaţa. În experimente sunt demonstrate posibilităţi de reinfectare la maimuţe peste 6-12 luni de la suportarea HVE primare. Patogenia HVE încă nu este bine studiată, însă după părerea unor specialişti, ea este asemănătoare cu patogenia HVA.
Virusul hepatic E, ajungand în organismul uman preponderent pe cale hidrică, se multiplică în tractul digestiv, de unde ulterior pătrunde în sânge. Cu fluxul sangvin el ajunge în ficat. În literatura de specialitate se colecteaz date, care confirmă acţiune cito-patogenă directă a virusului E asupra celulelor ficatului. În rezultatul acestei acţiuni în ficat se dezvoltă procese inflamatorii, de distrofie şi necroză a celulelor hepatice, ce conduc la apariţia simptomelor clinice şi la dezvoltarea maladiei propriu-zise. Maladia se începe acut sau lent după o perioadă de incubaţie cu o durată de 14-50 zile, mai frecvent 30- 42 zile. Ca şi în HVA, ea poate decurge sub forme icterice (tipice) şi atipice (fruste, anicterice, subclinice, inaparente, portaj de virusE), uşoare, semigrave şi grave. Spre deosebire de HVA, în HVE mai frecvent se întâlnesc formele semigrave, grave şi se mai dezvoltă formele foarte grave saunecroza hepatică acută (NHA), mai cu seamă la femeile gravide.
În timpul focarelor epidemice de HVE formele atipice se întâlnesc de 5-6 ori mai frecvent, în comparaţie cu cele tipice-icterice. La adulţi acest raport dintre formele atipice şi tipice atinge cifra 3/1, iar la copii mult mai majora - 13/1. Formele atipice de HVE se înregistrează şi în cazurile sporadice, însă probabil mai rar. De menţionat, că formele atipice de HVE după tabloul clinic sunt asemănătoare cu cele din HVA, deosebindu-se după markerii virali sau etiologie .
Hepatita G
Se cunosc foarte putine lucruri despre virusul hepatitei G, inclusiv daca este sa unu cauza bolii. El se poate transmite prin transfuzii cu sange contaminat. Virusul hepatic G are o perioada e incubatie probabil similara celei ce apartine virusului hepatic C, adica intre 3-20 de saptamani.
Simptome
Din cauza faptului ca nu a existat o asociere clara intre virusul hepatic G si afectiuniale ficatului, informatiile despre simptomele cauzate de acest virus sunt limitate. In majoritatea cazurilor, nu determina simptome asemanatoare celor cauzate de alte forme de hepatite, desi exista posibilitatea ca unii pacienti sa manifeste simptome pseudo-gripale.
Tramsmitere
Ca si toate celelalte tipuri de hepatita, cea provocata de virusul hepatic G apare atunci cand sange infectat intra intr-un organism nainfectat. Este de asemenea transmis prin contacte sexuale neprotejate si de la o mama infectata la copilul ei in timpul nasterii. Nu exista tratament disponibil impotriva hepatitei G, pentru ca nu este considerat necesar.
PREVENIRE
Nu exista vaccin disponibil virusului hepatic G. Din moment ce acesta este transmisin principal prin sange, singura maniera de a evita infectarea cu virusul hepatic G este adoptarea unor masuri riguroase de sanatate personala si generala, precum:
-evitarea drogurilor injectate (utilizarii seringilor, acelor folosite de altii in prealabil);
-evitarea efectuarii de tatuaje si piercinguri in locuri dubioase;
-evitarea imprumutarii unor instrumente care ar putea avea urme de sange pe ele,precum aparate de ras, periute de dinti etc.;
-utilizarea corecta a prezervativului in timpul tuturor contactelor sexuale cu parteneri instabili.