Teste de sange

in Analize Ficat

investigații si analize medicale in afecțiunile hepatice

Profilul hepatic

Profilul hepatic măsoară enzimele, proteinele şi substanțele care sunt produse sau excretate de către ficat şi sunt influențate de prezența leziunilor hepatice. Unele dintre acestea sunt eliberate de către celulele hepatice deteriorate, iar altele reflectă o scădere a capacității ficatului de a îndeplini una sau mai multe dintre funcțiile sale. Atunci când sunt efectuate împreună, testele ce compun profilul hepatic oferă medicului o imagine de ansamblu a stării de sănătate a ficatului, indică gravitatea potențială a oricărei leziuni hepatice, reflectă modificările în timp ale ficatului, şi pot constitui baza de pornire pentru efectuarea de teste suplimentare pentru diagnostic. Citeste mai mult despre profilul hepatic


Bilirubina

Bilirubina este produsă în celulele sistemului reticulo-endotelial din splină, ficat şi ganglionii limfatici. Sursa de hemoglobină este, în primul rând, hemoglobina eritrocitelor îmbătrânite. Sub acţiunea unui sistem enzimatic hemoglobina in bilirubina, fier si globina: Bilirubina formată în celulele SRE este un pigment galben insolubil în apă dar care, fiind liposolubil, poate pătrunde cu ușurință prin membranele celulare de natură lipidică. Prin aceasta, excesul de bilirubină poate provoca leziuni ireversibile la nivelul sistemului nervos central. Bolile care produc liza hematiilor determină creșterea concentrației de bilirubină în sânge. Organismul previne aceste efecte nocive prin două mecanisme principale:
-Fixarea bilirubinei pe albuminele serice
-Cuplarea cu acid glicuronic (conjugarea) şi formarea de glicuronoconjugaţi care sunt hidrosolubili şi nu mai pot pătrunde prin membranele celulare
Afecţiunile funcționale ale ficatului şi hepatitele, care împiedică conjugarea bilirubinei, determină acumularea de bilirubină liberă (neconjugată) în sânge. Prin glicuronoconjugare bilirubina devine solubilă, ceea ce favorizează eliminarea ei prin căile biliare intra- şi extra hepatice şi depozitarea ei în vezica biliară. Din colecist bilirubina este eliminată în intestin, unde, sub acţiunea unor enzime bacteriene este transformată într-o serie de compuşi incolori cunoscuți sub denumirea colectivă de urobilinogeni (stercobilinogeni). Cea mai mare o parte a acestora nu se resoarbe ci este eliminată cu materiile fecale şi numai o cantitate mică este eliminată în urină. Blocarea căilor de evacuare a bilirubinei (de exemplu în litiaze biliare) determină creşterea concentraţiei de bilirubină în sânge şi în organism (icter mecanic). Bilirubina conjugată (diglicuronil bilirubina) este numită bilirubină directă, deoarece este hidrosolubilă şi reacţionează direct cu reactivul Diazo. Bilirubina liberă (neconjugată) este numită bilirubină indirectă deoarece, fiind insolubilă, nu reacţionează direct cu reactivul Diazo, ci după o prealabilă tratare cu alte substanțe.
Determinarea bilirubinei se utilizează pentru diagnosticul bolilor hepatice, anemie hemolitica, diagnostic diferențial intre diferitele tipuri de icter.
Valori normale: 0 - 0.3 mg/%
Valori anormale : obstructie biliara ( calculi veziculari, calculi coledocieni, stricturi, cancer, metastaze, hepatom, pancreatic, ampulom, colangiocarcinom), pancreatita, hepatita ( virala, toxica, medicamentoasa), sepsis, nutriție parenterala totala, ciroza ( biliara primitiva, alcoolica), Dubin Jhonson, Rotor, boala Wilson.

Albumina

Ca parte a nivelului de proteine totale, albumina ajuta la a determina cât de bine funcționează ficatul.
Albuminele sunt proteine fabricate de ficat. Acestea scad in bolile de ficat severe cum ar fi ciroza dar si in cazul unor boli de rinichi cu pierdere de proteine. Scaderea proteinelor contribuie la aparitia ascitei si edemelor.


Fosfataza alcalina(ALP)

Fosfataza alcalina(ALP) este prezenta in celulele care secret bila. Niveluri ridicate ale acestui indicator înseamnă ca secreția bilei este blocata.
Valoare Normala : 25 - 115 UI
Crescuta : Boli de Ficat - Cai biliare (obstructie canale biliare [calculi, cancer], colestaza [nutritie totala parenterala, sepsis, antibiotice, medicamente.], colecistita acuta, metastaze hepatice, hepatita, CMV, Mononucleoza Infecțioasa, Ciroza [biliara primara, alcoolica.]), Boli Osoase (metastaze osoase osteoblastice, cancer primitiv osos Paget, hiperparatiroidism [primar sau secundar], fracturi în curs de vindecare, osteomalacie, ricketsi, poliartrita reumatoida), pancreatita acuta, insuficienta cardiaca congestiva, sarcina / naștere, Cancer (metastaze osoase / hepatice, mielom multiplu, leucemie), Medicamente (medicamente colestatice, antibiotice, fenotiazide, estrogeni, contraceptive orale, indometacin, INH, Metrotrexat), hipertiroidism, perforatie / infarct intestinal, sarcoidoza, sepsis.
Scăzut : hipofosfatemie, hipotiroidism, malnutritie.

Alanin aminotransferază sanguină (ALT)

Testul pentru determinarea nivelului de alanin aminotransferază sanguină (ALT) este de obicei utilizat pentru detectarea de leziuni hepatice. Testul pentru alanin aminotransferază sanguină (ALT) este adesea analizat împreună cu alte teste cum ar fi testul pentru aspartat aminotransferaza (AST) sau ca parte a unui profil hepatic utilizat pentru diagnosticarea afectiunilor hepatice ( fosfataza alcalina, lactat dehidrogenaza -LDH , si bilirubina ). Astfel se pot identifica boli ca ciroza sau hepatita, cauzate de alcool, virusi sau unele substante toxice. De asemenea, testul de de alanin aminotransferază ALT se efectueaza pentru a verifica starea de sanatate a ficatului, pentru a vedea daca icterul este un rezultat al unei afectiuni a ficatului, dar si pentru a urmari efectul asupra ficatului al medicamentelor pentru scaderea colesterolului. ALT mai poate fi identificata si cu numele de transaminaza glutampiruvica (TGP).
Aspartat aminotransferaza (AST) şi alanin aminotransferaza sanguină (ALT) sunt considerate a fi două dintre cele mai importante teste pentru detectarea leziunilor hepatice, ALT fiind considerat mai specific decât AST.
Uneori, AST este comparat direct cu ALT şi se calculează un raport AST/ALT. Acest raport poate fi folosit pentru a distinge între cauze diferite ale afecţiunilor ficatului cum ar fi , de exemplu, consumul excesiv de alcool.
Valorile ALT sunt de multe ori comparate cu rezultatele altor teste, cum ar fi fosfataza alcalina (ALP), proteine totale şi bilirubină pentru a ajuta la determinarea formei bolii hepatice. Citeste mai mult despre Alanin aminotransferază sanguină (ALT)

Amoniac: Nivelul de amoniac din ficat creste când ficatul nu lucrează cum trebuie.
Aminotransferaza aspartata (AST)
Nitrogenul ureeic sangvin , total
Creatina
Creatin-kinza , total
Creatinina
Globulina
Dehidrogenaza lactata

Totalul de proteine

Proteinele totale se efectueaza pentru a verifica starea de nutritie, pericolul apariției de boli renale, boli hepatice si multe alte afectiuni. Analiza măsoară numarul total de proteine din sange. Cresterile patologice sunt prezente in:
  • Hemoconcentratii
  • Insuficienta de aport lichidian
  • Pierdere lichidiana (diaree, vomismente, holera, acidoza diabetica)
  • Mielomul multiplu
  • Macroglobulinemia Waldenstrom
Scaderi patologice sunt date de: afectiuni renale, ciroza hepatica, pierderi proteice, hemoragii, stări de soc, intoxicatii cronice Niveluri scazute ale proteinei totale pot sugera dereglări hepatice, renale sau cele in care proteina nu este digerata sau absorbita normal.

Gama Glutamil Transpeptidaza (GGT) sau Gama GT

Denumire oficială: Gama-glutamil transferază
Cunoscut si ca: Gama-glutamil transpeptidază ; GGTP ; Gama GT ; GTP
Gama GT este o enzima prezenta in celulele ficatului precum si a altor organe (pancreas, rinichi etc). Testul pentru Gama GT este utilizat pentru diagnosticarea afecțiunilor ficatului si a cailor biliare. Valorile Gama GT scad după mese, astfel încât testarea optimă se realizează după cel puţin 8 ore de la ultima masă. De asemenea, chiar şi consumul unor cantităţi mici de alcool, cu 24 de ore înainte de testarea pentru Gama GT, poate provoca o creştere temporară a valorii acesteia. O concentrație mărita in ser indica aproape întotdeauna o leziune a celulelor hepatice sau a cailor biliare.
Testul pentru Gama GT este folosit si pentru monitorizarea evoluției hepatice alcoolice. Daca valorile sunt foarte crescute, ne vom confrunta cu probleme de sănătate cum ar fi:
- hepatita
- cancer la ficat
- blocajul canalului biliar
- pancreatita
- cancer la pancreas sau
- alcoolism

Valorile de referință normale sunt:
  • Bărbați : 11 – 50 i.u./l
  • Femei : 7 – 32 i.u./l
Valorile normale/ rezultatele testului Gama GT pot varia usor de la un laborator la altul. Unele laboratoare pot utiliza măsurători diferite. Contactați laboratorul respectiv pentru detalii asupra rezultatelor testului.
Gama Glutamil Transpeptidaza (GGT) poate înregistra valori scăzute în următoarele cazuri:
  • Anticonceptionale orale
  • Hipotiroidie
  • Clofibrat
Gama Glutamil Transpeptidaza (GGT) poate înregistra valori ridicate in principal in următoarele cazuri:
  • Ficatul gras de cauza non alcoolica
  • Metastaze hepatice
  • Hepatita virala sau alcoolica
  • Icter obstructiv (mecanic)
  • Pancreatita acuta
  • Cancer pancreatic
  • Traumatism hepatic
  • Cancer hepatic
  • Septicemii
  • Sindrom nefrotic
  • Mononucleoza infecțioasă
  • Insuficienta renala
  • Infarct miocardic
  • Insuficienta cardiaca congestiva
Alte teste inrudite cu testul pentru Gama GT :

Acidul uric

Valoare Normala : 2.4 - 7.5 mg/dl sau 140 - 440 umol/l
Crescuta : guta, deshidratare, insuficienta renala cronica, diuretice (tiazide), alcoolism, leucemie, limfom, mielom multiplu, boli mieloproliferative, radioterapie, anemie hemolitica, dieta bogata în nucleoproteine, malnutritie, Policitemia Vera, toxemia gravidica, medicamente (chimioterapice), diabet insipid. Scazut : Medicamente (Alopurinol, Probenecid, Salicilati, corticosteroizi, Warfarin), SIADH, Hemocromatoza, bsoli hepatice, boala Wilson , Sindrom Fanconi.

Colesterol Total

Preferabil < 200 mg/dl sau 5.18 mmol/l, borderline - risc moderat 200 - 239 mg/dl, risc crescut > 240 mg/dl sau > 6.20 mmol/l Factori de risc pentru boala coronariana : vârsta (barbati > 44, femei > 54), fumat, HTA, HDL < 35 mg/dl, diabet, antecedente familiale, Colest / HDL > 4.5 Crescuta : Hipercolesterolemie, Diabet zaharat, hipotiroidism, IMA, trimestrul 3 al sarcinii, afectiuni biliare, colestaza, obstructie biliara, Sindrom Nefrotic, dieta bogata în colesterol, sedentarism, obezitate, Hipercolesterolemie familiala, Hiperlipoproteinemii , Medicamente (steroizi, contraceptive orale, fenotiazide, Fenitoina) Scazut : malnutritie, hipertiroidism, boli hepatice, insuficienta hepatica, mielom multiplu, malabsorbtie, anemie hemolitica, Medicamente (Niacina, Alopurinol, Colchicina, INH, Mevacor, Pravachol, Cholestiramina, Zocor, Lescol, fibre)
LDL colesterol
Preferabil < 130 mg/dl, borderline - risc moderat 130 - 159 mg/dl, risc crescut > 160 mg/dl; [LDL = colesterol total - TG/5 - HDL]
HDL colesterol
Risc cardiac scazut > 45 mg/dl sau 1.16 mmol/l, risc cardiac crescut < 35 mg/dl sau 0.90 mmol/l
In cazul unor valor crescute se recomanda: sport regulat, aport moderat de alcool, Niacina

Markeri virali pentru hepatitele de tip A, B sau C

Hepatitele virale, care afecteaza un procent mare din populatia Romaniei se depisteaza cu ajutorul unor analize ale sangelui ce poarta numele de markeri virali.
In analizele utilizate pentru detectarea virusurilor hepatitice se cauta fie antigene (portiuni din virus sau virusul intreg ca atare), fie anticorpii pe care organismul ii genereaza impotriva virusului.
  • Markeri pentru hepatita A Pentru hepatita A se pot identifica anticorpii antivirus A, iar markerii sunt utilizati pentru a arata daca a existat sau exista si in prezent o hepatita acuta de tip A.
  • Markeri pentru hepatita B Pentru hepatita B exista mai multe tipuri de markeri care depisteaza prezenta virusului sau a anticorpilor. Fiecare dintre acesti markeri are un rol important in stabilirea tratamentului si se face numai la indicatia medicului specialist.
    Exista o ordine a efectuarii acestor markeri. Primul dintre acestia este antigenul HBs (Ag HBs). Daca acest test este pozitiv, inseamna ca infectia virala B exista. In aceasta situatie, trebuie consultat un specialist gastroenterolog, care va decide daca este necesara efectuarea celorlalte teste pentru virusul B.
  • Markeri pentru hepatita C Pentru hepatita C, testul de prima linie este cel de depistare a anticorpilor antivirus C (anticorpii anti-HCV).
    Pentru stabilirea gradului de replicare (inmultire) a virusului hepatitic C, se efectueaza ulterior viremia (ARN VHC). Acest test este cerut de medic pentru a stabili necesitatea tratamentului antiviral.
  • Markeri pentru hepatita D Virusul hepatitei D exista doar in prezenta virusului hepatitei B, deci testele pentru acest virus sunt recomandate doar la pacientii cu infectie virala B (Ag HBs pozitivi). Testele recomandate sunt :
    antigenul D (Ag HD) si
    anticorpii Anti-HD tip IgM(Ac anti-HD).
    Daca aceste teste sunt pozitive, inseamna ca exista infectie asociata cu virusuri B si D.
  • Markeri pentru hepatita E Virusul hepatic E nu cauzeaza infectii cronice ale ficatului, insa, in situatii foarte rare, poate conduce la afectiuni hepatice mai grave.
    Markeri : HEV Ag, HEV IgG, HEV IgM, HEV Ab(Total)

    • Pentru lista completa de analize medicale necesare in investigarea afectiunilor ficatului, adresati-va medicului de familie sau medicului specialist gastroenterolog sau hepatolog




    Fibroscanul – metodă noninvazivă pentru determinarea gradului de duritate a ficatului

    Continut preluat de pe YouTube, MedLiveRo.